discorregué

De Viccionari


Català
[modifica]

Oriental:  central /dis.ku.rəˈɣe/
balear /dis.ko.rəˈɣe/, /dis.ku.rəˈɣe/
Occidental:  /dis.ko.reˈɣe/

Verb[modifica]

discorregué

  1. (literari) tercera persona del singular (ell, ella, vostè) del passat simple de discórrer

Miscel·lània[modifica]

  • Síl·labes: dis·cor·re·gué (4)
  • Anagrama: discorregeu