enfongué

De Viccionari


Català
[modifica]

Oriental:  central /əɱ.fuŋˈɡe/
balear /əɱ.foŋˈɡe/, /əɱ.fuŋˈɡe/
Occidental:  /eɱ.foŋˈɡe/

Verb[modifica]

enfongué

  1. (literari) tercera persona del singular (ell, ella, vostè) del passat simple de enfondre

Miscel·lània[modifica]

  • Síl·labes: en·fon·gué (3)
  • Anagrama: ofenguen