obtemperar

De Viccionari


Català
[modifica]

Oriental:  central /up.təm.pəˈɾa/
balear /op.təm.pəˈɾa/, /up.təm.pəˈɾa/
Occidental:  nord-occidental /op.tem.peˈɾa/
valencià /op.tem.peˈɾaɾ/, /op.tem.peˈɾa/

Verb[modifica]

obtemperar trans.

  1. (antic, obsolet) Obeir un manament.

Conjugació[modifica]

Paradigmes de flexió: obtempero, obtempera, obtemperem
Vocal rizotònica: /e/

Traduccions[modifica]

Miscel·lània[modifica]

  • Síl·labes: ob·tem·pe·rar (4)

Vegeu també[modifica]