frământare
Romanès[modifica]
- Etimologia: Del verb frământa.
Nom[modifica]
frământare f. (plural frământări)
Declinació[modifica]
| Singular | Plural | |||||
| Indefinit | Definit | Indefinit | Definit | |||
| Nominatiu-acusatiu | (o) | frământare | frământarea | (niște) | frământări | frământările |
| Genitiu-datiu | (unei) | frământări | frământării | (unor) | frământări | frământărilor |
| Vocatiu | frământare | frământări | ||||