enfuriar

De Viccionari


Català
[modifica]

Oriental:  /əɱ.fu.ɾiˈa/
Occidental:  nord-occidental /eɱ.fu.ɾiˈa/
valencià /eɱ.fu.ɾiˈaɾ/, /eɱ.fu.ɾiˈa/
Informal:  nord-occidental /aɱ.fu.ɾiˈa/

Verb[modifica]

enfuriar trans., pron. ‎(pronominal enfuriar-se)

  1. Provocar la fúria.
  2. (pronominal) Esdevenir furiós.

Conjugació[modifica]

Traduccions[modifica]

Miscel·lània[modifica]

  • Síl·labes: en·fu·ri·ar (4)
  • Anagrama: furarien

Vegeu també[modifica]